Early Coffee
luni, 28 mai 2012
De ce?
De ce a intrat totul intr-o monotonie? Monotonia de sfarsit de an, de semestru? Cu teze, cu lucrari, cu ascultari, cu mariri de medie si cu alte rahaturi? Pe care nici nu le mai pot suporta. Ma plictisesc, clar. TEME. Si la ora 21:45 eu nu mi-am facut tema la mate. Avem 5 exercitii pe care trebuie sa le fac. Copiez. Maine, de la Mali.
luni, 7 mai 2012
Nebun.
Deoarece a trecut o saptamana de la operatie si m-am simtit relativ ok, m-am dus la scoala. Si pentru ca nu imi incapeau amandoua picioarele ca lumea in tenisi, m-am incaltat cu un tenis si o sanda. Nebun? Categoric.
Si, bineinteles, am fost bataia de joc a intregului coridor.
Dar, asa cum hair-stylista mea spune: "Intorsura nu e deschisa la schimbari.". Si, pentru a sublinia acest fapt, am sa ma incalt cu doi tenisi diferiti dupa ce mi se vindeca degetul complet.
Si, bineinteles, am fost bataia de joc a intregului coridor.
Dar, asa cum hair-stylista mea spune: "Intorsura nu e deschisa la schimbari.". Si, pentru a sublinia acest fapt, am sa ma incalt cu doi tenisi diferiti dupa ce mi se vindeca degetul complet.
marți, 1 mai 2012
Durere.
Da, dupa cum bine nu stiti, ieri, luni, 30.4.2012 am avut o operatie de inlaturare a panaritiului de la degetul mare. Operatia a decurs bine, dar acum... Ma doare piciorul si nu pot merge. Insa durerea nu trece nici cu calmaaanteeee.
EDIT LATER: Okay, asta m-a facut sa uit complet de durere.
=))
EDIT LATER: Okay, asta m-a facut sa uit complet de durere.
vineri, 27 aprilie 2012
Amor interzis
Si asa am intalnit-o pe ea...
Era doar o zi infernal de calduroasa a lunii august. Dupa o noapte intreaga de motait pe masina in timp ce tata conducea extrem de rapid, spre Mangalia.
Am ajuns in Mangalia pe la 11:30. Dupa un raid la un fast-food nu chiar asa de cunoscut, am plecat in cautarea unui loc de cazare, si ne-am gandit ca ar fi perfect sa ne cazam in acelasi loc ca in anii precedenti. La pensiune, la o familie care ne-a acceptat rapid si ne-am imprietenit.
Cand am ajuns la ei se facuse deja 16:46, deoarece fratele meu murea sa se dea intr-un tobogan aiurea.
Cand am ajuns acolo, muream de foame, dar nu am dat totul pe fata. Continuam sa zambesc, in timp ce domnul si doamna X ne salutau si ne intrebau cum a fost drumul, eu am mers direct in camera destinata mie si fratelui meu, si am inceput sa rontai seminte rapid.
-Roobeeert. Ti-e foame? striga doamna X
-Puutiiin. raspunsem eu, incercand sa maschez zgomotele de revolta facute de stomacul meu
Am coborat rapid scarile ce duceau spre etajul intai, acolo unde stateam eu si fratele meu.
...
După masă, ai mei au plecat cu familia X, cu tot cu copilul lor și fratele meu. Eu am rămas la pensiune, în caz că mai vine cineva și, după cum spusese domnul X, mai așteptam o familie pentru cazare. Mă apucasem sa spăl vasele când, am auzit-o. Vocea ei, mult cunoscută. Doar sporovăisem cu ea ore în șir la telefon, doar ea mă ajutase la mate atâtea ore în șir. Vocea-i, ca mierea curgea în camera prea liniștită.
-Bună. E cinevaa pe-aici?
Îmi continuam spălatul vaselor, atent la ele. Nu se putea să o aud pe ea. Doar... stătusem prea mult la soare și mă durea capul și halucinam.
Și asta ți se pare normal? mă întrebă o voce în capul meu.
Vasele erau așezate frumos, în uscător.
-Hei, strig de câteva minute bune, știi eu.... continuă ea.
Dar se opri în momentul în care îmi aruncasem privirea ca marea asupra ei.
-Nu- nu se poate... se miră ea.
Bagajele ei căzură cu putere la pământ, făcând zgomot cât să trezească toți morții. Apoi se aruncă în brațele mele, afundându-și capul în pieptul meu, udându-mi tricoul alb-negru cu Kuroshitsuji. Plângea. Plângea de fericire. Și odată cu ea, și eu...
Era doar o zi infernal de calduroasa a lunii august. Dupa o noapte intreaga de motait pe masina in timp ce tata conducea extrem de rapid, spre Mangalia.
Am ajuns in Mangalia pe la 11:30. Dupa un raid la un fast-food nu chiar asa de cunoscut, am plecat in cautarea unui loc de cazare, si ne-am gandit ca ar fi perfect sa ne cazam in acelasi loc ca in anii precedenti. La pensiune, la o familie care ne-a acceptat rapid si ne-am imprietenit.
Cand am ajuns la ei se facuse deja 16:46, deoarece fratele meu murea sa se dea intr-un tobogan aiurea.
Cand am ajuns acolo, muream de foame, dar nu am dat totul pe fata. Continuam sa zambesc, in timp ce domnul si doamna X ne salutau si ne intrebau cum a fost drumul, eu am mers direct in camera destinata mie si fratelui meu, si am inceput sa rontai seminte rapid.
-Roobeeert. Ti-e foame? striga doamna X
-Puutiiin. raspunsem eu, incercand sa maschez zgomotele de revolta facute de stomacul meu
Am coborat rapid scarile ce duceau spre etajul intai, acolo unde stateam eu si fratele meu.
...
După masă, ai mei au plecat cu familia X, cu tot cu copilul lor și fratele meu. Eu am rămas la pensiune, în caz că mai vine cineva și, după cum spusese domnul X, mai așteptam o familie pentru cazare. Mă apucasem sa spăl vasele când, am auzit-o. Vocea ei, mult cunoscută. Doar sporovăisem cu ea ore în șir la telefon, doar ea mă ajutase la mate atâtea ore în șir. Vocea-i, ca mierea curgea în camera prea liniștită.
-Bună. E cinevaa pe-aici?
Îmi continuam spălatul vaselor, atent la ele. Nu se putea să o aud pe ea. Doar... stătusem prea mult la soare și mă durea capul și halucinam.
Și asta ți se pare normal? mă întrebă o voce în capul meu.
Vasele erau așezate frumos, în uscător.
-Hei, strig de câteva minute bune, știi eu.... continuă ea.
Dar se opri în momentul în care îmi aruncasem privirea ca marea asupra ei.
-Nu- nu se poate... se miră ea.
Bagajele ei căzură cu putere la pământ, făcând zgomot cât să trezească toți morții. Apoi se aruncă în brațele mele, afundându-și capul în pieptul meu, udându-mi tricoul alb-negru cu Kuroshitsuji. Plângea. Plângea de fericire. Și odată cu ea, și eu...
Cine-i repara masina lu' diri?
Era Joi, 26.04.2012. Ora 12:00.
Dirigentie.
Si draga noastra diriginta ne vorbea de meserii si a inceput sa zica de un prieten de-al ei, stundent la medicina. Si cum mergeau ei, dragutii la o nunta. Diriga = coafata, aranjata, machiata. O minunatie, ce mai. Si cum mergeau ei spre nunta ( diriga si prietenu' ei, ma rog. Amigo-ul. Friendzoned. :| ), intr-o minunata Dacia 1310 si li se opreste motorul. Se dau ei doi jos, si numa', numa' isi sufleca diriga manecile rochiei si incepe sa mestereasca la motor. Si dupa 10 minute, mare minune se facu'. Motorul porni si intrara dup-aia amandoi in masina si plecasera inapoi spre nunta.
Cand diriga ne-a zis asta eu am ramas. What the fuck, man? O_O
Si ma gandeam :" Ia spune cine, cine, repara motorul ca mine? Cine il repara fara brici si sfoara?"
Ma inecasem singur de ras. Si atat.
A, ba mai era ceva. Apoi am avut civica. Si profa de civica ne-a intrebat ce cuvinte create de mass media cunoastem... Si cineva ( Cosmin ), in nesfarsita lui intelepciune a zis cocalari si pitipoanca. Si profa: "Da' ce-nseamna?" Si incep eu sa-i explic profei ca pitipoancele sunt alea care fac non-stop fata de rata si stau 24/7 pe Facebook. Si cocalari: acei tipi cu camasa desfacuta, ca sa li se vada parul de pe piept, si cu ea bagata in pantaloni. Si zice profa: "Multumesc.". La care vine Simina la mine si zice:"Robert, esti ca un DEX!".
Dirigentie.
Si draga noastra diriginta ne vorbea de meserii si a inceput sa zica de un prieten de-al ei, stundent la medicina. Si cum mergeau ei, dragutii la o nunta. Diriga = coafata, aranjata, machiata. O minunatie, ce mai. Si cum mergeau ei spre nunta ( diriga si prietenu' ei, ma rog. Amigo-ul. Friendzoned. :| ), intr-o minunata Dacia 1310 si li se opreste motorul. Se dau ei doi jos, si numa', numa' isi sufleca diriga manecile rochiei si incepe sa mestereasca la motor. Si dupa 10 minute, mare minune se facu'. Motorul porni si intrara dup-aia amandoi in masina si plecasera inapoi spre nunta.
Cand diriga ne-a zis asta eu am ramas. What the fuck, man? O_O
Si ma gandeam :" Ia spune cine, cine, repara motorul ca mine? Cine il repara fara brici si sfoara?"
Ma inecasem singur de ras. Si atat.
A, ba mai era ceva. Apoi am avut civica. Si profa de civica ne-a intrebat ce cuvinte create de mass media cunoastem... Si cineva ( Cosmin ), in nesfarsita lui intelepciune a zis cocalari si pitipoanca. Si profa: "Da' ce-nseamna?" Si incep eu sa-i explic profei ca pitipoancele sunt alea care fac non-stop fata de rata si stau 24/7 pe Facebook. Si cocalari: acei tipi cu camasa desfacuta, ca sa li se vada parul de pe piept, si cu ea bagata in pantaloni. Si zice profa: "Multumesc.". La care vine Simina la mine si zice:"Robert, esti ca un DEX!".
marți, 24 aprilie 2012
Interfata noua
No me gusta.
Inteleg ca e o interfata mai performanta si alte cele, dar ar fi trebuit sa ne intrebe inainte sa se schimbe. Nu?
Adica, imi plac schimbarile, dar... Totusi sa-i dau o sansa?
Inteleg ca e o interfata mai performanta si alte cele, dar ar fi trebuit sa ne intrebe inainte sa se schimbe. Nu?
Adica, imi plac schimbarile, dar... Totusi sa-i dau o sansa?
joi, 12 aprilie 2012
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
