De ce?

De ce a intrat totul intr-o monotonie? Monotonia de sfarsit de an, de semestru? Cu teze, cu lucrari, cu ascultari, cu mariri de medie si cu alte rahaturi? Pe care nici nu le mai pot suporta. Ma plictisesc, clar. TEME. Si la ora 21:45 eu nu mi-am facut tema la mate. Avem 5 exercitii pe care trebuie sa le fac. Copiez. Maine, de la Mali.

Nebun.

Deoarece a trecut o saptamana de la operatie si m-am simtit relativ ok, m-am dus la scoala. Si pentru ca nu imi incapeau amandoua picioarele ca lumea in tenisi, m-am incaltat cu un tenis si o sanda. Nebun? Categoric.
Si, bineinteles, am fost bataia de joc a intregului coridor.
Dar, asa cum hair-stylista mea spune: "Intorsura nu e deschisa la schimbari.". Si, pentru a sublinia acest fapt, am sa ma incalt cu doi tenisi diferiti dupa ce mi se vindeca degetul complet.

Durere.

Da, dupa cum bine nu stiti, ieri, luni, 30.4.2012 am avut o operatie de inlaturare a panaritiului de la degetul mare. Operatia a decurs bine, dar acum... Ma doare piciorul si nu pot merge. Insa durerea nu trece nici cu calmaaanteeee.

EDIT LATER: Okay, asta m-a facut sa uit complet de durere.

=))

Amor interzis

Si asa am intalnit-o pe ea...


Era doar o zi infernal de calduroasa a lunii august. Dupa o noapte intreaga de motait pe masina in timp ce tata conducea extrem de rapid, spre Mangalia.
Am ajuns in Mangalia pe la 11:30. Dupa un raid la un fast-food nu chiar asa de cunoscut, am plecat in cautarea unui loc de cazare, si ne-am gandit ca ar fi perfect sa ne cazam in acelasi loc ca in anii precedenti. La pensiune, la o familie care ne-a acceptat rapid si ne-am imprietenit.
Cand am ajuns la ei se facuse deja 16:46, deoarece fratele meu murea sa se dea intr-un tobogan aiurea.
Cand am ajuns acolo, muream de foame, dar nu am dat totul pe fata. Continuam sa zambesc, in timp ce domnul si doamna X ne salutau si ne intrebau cum a fost drumul, eu am mers direct in camera destinata mie si fratelui meu, si am inceput sa rontai seminte rapid.
-Roobeeert. Ti-e foame? striga doamna X
-Puutiiin. raspunsem eu, incercand sa maschez zgomotele de revolta facute de stomacul meu
Am coborat rapid scarile ce duceau spre etajul intai, acolo unde stateam eu si fratele meu.
...
După masă, ai mei au plecat cu familia X, cu tot cu copilul lor și fratele meu. Eu am rămas la pensiune, în caz că mai vine cineva și, după cum spusese domnul X, mai așteptam o familie pentru cazare. Mă apucasem sa spăl vasele când, am auzit-o. Vocea ei, mult cunoscută. Doar sporovăisem cu ea ore în șir la telefon, doar ea mă ajutase la mate atâtea ore în șir. Vocea-i, ca mierea curgea în camera prea liniștită.
-Bună. E cinevaa pe-aici?
Îmi continuam spălatul vaselor, atent la ele. Nu se putea să o aud pe ea. Doar... stătusem prea mult la soare și mă durea capul și halucinam.
Și asta ți se pare normal? mă întrebă o voce în capul meu.
Vasele erau așezate frumos, în uscător.
-Hei, strig de câteva minute bune, știi eu.... continuă ea.
Dar se opri în momentul în care îmi aruncasem privirea ca marea asupra ei.
-Nu- nu se poate... se miră ea.
Bagajele ei căzură cu putere la pământ, făcând zgomot cât să trezească toți morții. Apoi se aruncă în brațele mele, afundându-și capul în pieptul meu, udându-mi tricoul alb-negru cu Kuroshitsuji. Plângea. Plângea de fericire. Și odată cu ea, și eu...

Cine-i repara masina lu' diri?

Era Joi, 26.04.2012. Ora 12:00.
Dirigentie.

Si draga noastra diriginta ne vorbea de meserii si a inceput sa zica de un prieten de-al ei, stundent la medicina. Si cum mergeau ei, dragutii la o nunta. Diriga = coafata, aranjata, machiata. O minunatie, ce mai. Si cum mergeau ei spre nunta ( diriga si prietenu' ei, ma rog. Amigo-ul. Friendzoned. :| ), intr-o minunata Dacia 1310 si li se opreste motorul. Se dau ei doi jos, si numa', numa' isi sufleca diriga manecile rochiei si incepe sa mestereasca la motor. Si dupa 10 minute, mare minune se facu'. Motorul porni si intrara dup-aia amandoi in masina si plecasera inapoi spre nunta.
Cand diriga ne-a zis asta eu am ramas. What the fuck, man? O_O
Si ma gandeam :" Ia spune cine, cine, repara motorul ca mine? Cine il repara fara brici si sfoara?"
Ma inecasem singur de ras. Si atat.

A, ba mai era ceva. Apoi am avut civica. Si profa de civica ne-a intrebat ce cuvinte create de mass media cunoastem... Si cineva ( Cosmin ), in nesfarsita lui intelepciune a zis cocalari si pitipoanca. Si profa: "Da' ce-nseamna?" Si incep eu sa-i explic profei ca pitipoancele sunt alea care fac non-stop fata de rata si stau 24/7 pe Facebook. Si cocalari: acei tipi cu camasa desfacuta, ca sa li se vada parul de pe piept, si cu ea bagata in pantaloni. Si zice profa: "Multumesc.". La care vine Simina la mine si zice:"Robert, esti ca un DEX!".

Interfata noua

No me gusta.

Inteleg ca e o interfata mai performanta si alte cele, dar ar fi trebuit sa ne intrebe inainte sa se schimbe. Nu?
Adica, imi plac schimbarile, dar... Totusi sa-i dau o sansa?

Adele, epic won!

Simina va adora interviul asta. :))

O Viata Normala. Partea 2.

Scoala se terminase in urma cu o ora si eu ratasem autobuzul. Asa ca mi-a luat o ora sa ajung acasa,mergand pe jos. Uram Romania din tot sufletul. Permisul meu de conducere din America nu mai avea valabilitate aici, asa ca micutul meu volkswagen broscuta statea inchis in garaj cu praful de-un deget pe el si eu n-aveam ce face. 17:30. Oh, shit! Trebuia sa ajung la librarie, ca altlef o sa mi se scada din salariu. Vai, nu, nu,nu! Incepusem sa alerg de pe Aleea Lalelelor, cea care ducea spre casa, spre Strada Ghimpilor, unde era situata libraria unde lucram. O masina trecu dardaind pe langa mine si, abia cand mi-am dat seama ce era, am inceput sa fug dupa ea strigand:
-Taxii, TAXIII!!!
Stopurile masinii se oprira si eu, ca bolovanul, m-am izbit in ea. "Prost, prost, prost!"
-Pe strada Ghimpilor, va rog.
Taxiul demara in forta...

Am ajuns cu cinci minute mai tarziu.
-Domnuleee Azuraaa!!
-Da,da. Vin acum.
Seful meu, Steve Azura, urca scarile care duceau spre subsol, dand ca intotdeauna cu capul de partea de sus.
-Domnule, imi pare rau ca...
-Inteleg. Azi a fost o zi oribila pentru amandoi, nu-i asa? imi zambi cald.
-Sam unde s-a dus?
-Cred ca s-a dus la pizzerie.
Am zambit. La pizzeria de alaturi lucrau Amery si Alice ca ospatarite.
-Dornic de aventura ca intotdeauna?
-Aventura lecturilor? Da. Stati doar sa imi iau...
Am realizat ca imi uitasem laptopul acasa. Niciodata nu mi se mai intamplase vreodata, dar acum... Acum avusesem o zi grea.
-Pot sa ma duc peste drum? Vreau sa imprumut netbook-ul surorii mele, Amery. Am intrebat gandindu-ma ca Amery nu avea nevoie de el. Speram.
-Nu este nevoie. Batranul isi aseza ochelarii pe nas. De fapt, nu arata batran, arata de 35-40 de ani.
-Poti cobori la subsol. Am un laptop mai vechi, de acum vreo 2 ani. Steve zambi.
-Multumesc mult!
Am fugit si din doua salturi ajunsesem la trapa subsolului. O deschisesem si am coborat rapid scarile. Am gasit laptopul intr-un colt al subsolului cu o melodie trista rasunand din el.
Cand am urcat scarile subsolului, un barbat mic, indesat si cu trasaturile fetei alungite statea in fata tejghelei la care servea Steve. Acest om era incadrat de doua siluete inelte, bine-facute. Toti trei purtau pelerine si costume negre, garnisite cu palarii de aceaasi culoare. Mi-am scos ochelarii de hipster (Ochelari wayfarer) si i-am bagat in buzunar. Am prins un fragment din discutia lor:
-...sa-i poti ascunde la nesfarsit. Ii voi gasi!
-Nu, Agustinus. Dar ii voi putea ascunde pana se vor apara...
Brusc, conversatia lor se intrerupse. Cu ochelarii wayfarer pe nas ma uitam la piticul care imi ajungea pana la piept.
In ochii lui vazusem o sclipire, apoi in aer se impregna un miros de plastic ars. Apoi, o miasma de carti noi se strecura in atmosfera. Apoi,vazusem cum pelerinele zboara luate de vant.
Doi gargui uriasi stateau langa Agustinus, din cate am inteles. Am facut ochii mari, ochelarii wayfarer negru cu alb erau sa cada. Apoi, vazusem cum semnul cool de pe podea stralucea, apoi garguii din piatra se transformara in nisip, cazand in doua gramezi pe podea.
-Nenoro-
-Ryan, rapid in subsol.
-Dar, eu...
-ACUM! tuna Steve.
Ma intorsesem pe calcaie spre subsol, si am coborat rapid.
Apoi, din cat am mai vazut, gramezile se asamblara singure in doi golemi, la fel de mari ca si graguii.
-Interesant. spuse Agustinus
Apoi garguii il asaltara pe Steve.
Ma gandeam ce s-ar intampla daca matura l-ar lovi pe Agustinus in cap. Apoi, am inlemnit. Piticul cazuse pe jos, lovit in ceafa de... matura. Golemii s-au transformat iar in gramezile de praf ce erau in orginial.
Steve se grabi spre trapa subsolului.
-Iesi prin spate. tipa el
Ma supusem mecanic iesind prin usa de rezerva.Steve era in urma mea.
-Mergi. ma indemna el
Apoi, langa containerul de gunoi era o oglinda uriasa.
-Intra.
-Dar e o oglinda!
Steve ma impinse si eu trecusem prin ea ajungand...

O Viata Normala. Partea 1.

25 Martie, ziua mea aniversara. Se presupunea ca am sa descopar ceva extraordinar la 17 ani. Eu si surorile mele gemene am descoperit ca ziua noastra avea sa devina din ce in ce mai naspa. Dupa ce ca autobuzul a plecat cu 10 minute mai devreme, si eu a trebuit sa fug dupa el cateva sute bune de metrie si sa ma improsc cu noroi, la scoala aveam sa descopar ca aveam un test la istoria irlandezilor din care eu nu imi invatasem nimic. Test surpriza care era 50% din nota noastra finala. Si, dupa ce am predat testul a trebuit sa suport remarcile stupide si rasiste ale cotoroantei de la catedra. "Linisteste-te, sigur vei lua 10. Doar ai parul roscat si ochii verzi. Esti irlandez 100%." sau "Aduceti lucrarile. Irlandezule, cineva ti-a furat oala cu aur." Si, dupa ora de trigonometrie am descoperit ca, in ciuda aspectului prietenos al dirigintei mele cele dragi (care ne e si profa de romana, din intamplare) , era de nesuportat. Remarci si aici. De ce nu m-am dus la olimpiada la romana? S-a saturat de minciunile mele. Bla,bla,bla. Voiam sa ma mut inapoi in Japonia, dar cand ne-am mutat in Romania, tata a spus ca Nu vom mai pleca de aici. Imi era dor sa stau sub ciresul inflorit, cu Amery si Alice in stanga si dreapta mea. Imi era dor de Aiko, imi era dor de Takashi, imi era dor de sushi. Singurul lucru care nu s-a schimbat a fost acela ca, Adam a facut un efort si a reusit sa se mute cu noi in aceasta tara "extraordinara". Sau fara extra, pentru ca, pentru vanzatoarele de aici nu conteaza daca spui extra ketchup sau extra maioneza. Tot o dunga subtire, aproape inexistenta, iti vor pune in chifla in care urmeaza sa fie pus snitelul de pui, ars pe ambele parti. Dar ma adaptasem. Ma obisnuisem si cu modul romanilor de a scuipa, injura si a face anumite lucruri, fara pic de rusine. Vreau inapoi in Japoooniaaa. Amery m-ar fi sustinut 100%, dar Alice nu cred. Ei ii placea mai mult America. Am stat in America doi ani, pana cand tata si-a infiintat produsul anti-rid si acolo, iar logodnica lui - Papusica ( careia eu ii spuneam papadia) - si-a reinnoit garderoba complet. Garderoba pe care a aruncat-o de cum am ajuns in Japonia spunand " Nu se potrivea cu stilul japonezilor." . Ma lasi? Voiai doar sa-l secatuiesti pe tata de bani. Dar nu asta e ideea. Oricat as fi incercat eu sa protestez cand parintii mei au divortat si cand ambii si-au luat logodnici blonzi, in ambele sensuri, nu a contat. Dar ,din fericire mereu le-am avut pe Amery si Alice, surorile mele cu care imparteam ziua de nastere. Si pe Adam, da. Adam a fost dintotdeauna cu noi. Mama lui fiind asistenta tatei, avea sa se mute de cate ori aveam si noi. Fie ca voia, fie ca nu. Desi, o data, a fost lasat sa aleaga daca sa ramana cu tatal lui in New Jersey, sau sa vina cu noi in Tokio. A preferat sa ne pastreze pe noi, cei cu care era obisnuit deja. Oricum, sa te tot muti si sa iti tot faci prieteni era greu. De aceea  eu ma bazam doar pe Alice, Amery si Adam. Aici, l-am cunoscut pe Derek. Noi eram "Tipii cei noi". Cei misteriosi. Cei cool. In fiecare scoala in care am mers era cineva ca Derek. Se dadea pe langa noi, ne lingusea pana cand il acceptam ca sa para si el popular. Noi, eram niste artisti. Eu cu chitara, Alice cu vocea, Adam cu desenul si Amery cu pianul. Ei bine, Derek nu era bun la nimic. Avea 5 pe linie si nici la sport sau religie nu era mai bun. Chiar daca ne placea si literatura, la gramatica eram putin cam... varza. Dar nu ne dadeam batuti. La toate colturile, barfitori si barfitoare.

Dar eram niste elevi de-a zecea dati naibii.

O viata Normala. Prolog.

Ma numesc Ryan si sunt doar un adolescent obisnuit. Relativ normal. 1,80 , par roscat, ochi verzi ; cu prieteni normali. Ca Adam, Derek si surorile mele : Amery si Alice; cu activitati nomale, ca cititul, cantatul la chitara electrica si scrisul de novele; merg la o scoala normala, cu elevi si materii normale, am parinti normali, divortati, dar normali.
      Sunt normal. Cel putin asa credeam.

Happy Birthday, darling!

Oh, dear Greenmuffin, happy birthday. Acea zi speciala din viata fiecarei persoane in care simti ca lumea se invarte in jurul tau. Aniversarea. Imediat vine si-amea. :>

Happy birthday again! >:D<

Oh, vai!

Saracutul meu blog e pustiu. :(
Nu mai am timp de tine, poor litle human. :(

Leaspa =))

Rawr ~Trying to be sexy

Ai o poreclă?

Da. Mandarina bleu. :))

Unde locuiești?

Intorsura Buzaului, Covasna, Romania.

Ce înălțime ai?

1,80. Cred. :]]

Ai o zi onomastică?

Da. Sfântul Robert. Se celebrează în fiecare zi.

Cu ce te ocupi?

Scriu, citesc. Mă apuc si de vlogging, in curând.

Ai frați/surori?
Da. Pe Addeh, Joanna. >:D<


Limba maternă?
Româna. Unfortunately, I was borned in Romania.


Limbi vorbite?
Româna, franceza, engleza. Și învăț japoneza.


Colecții?
Nu dețin așa ceva. Ori le vând, ori le mananc. 


Număr la pantofi?
43 :">


Școli absolvite?
Niciuna. :))


Materia preferată?
ENGLEZAAAAAA. Clar engleza.


Hobby?

Bani de buzunar?
Adică bani de cărți. :))


Numar norocos?
9. Poate și 3.


Dorința?
Cea mai recentă e să încep odată vlogul ăla.


Vise?
All day, all night.

Am terminat inca una

Nu, nu dusca. :))
Ci carte. Da, am terminat alta carte fantastica. Am observat ca in ultimul timp am inceput sa citesc la greu. "Jurnalele Vampirilor", "Eragon", "Atlasul de Smarald", "Nu plange sub clar de luna", "Fortele Raului Absolut", "Secretele nemuritorului Nicholas Flamel" si multe alte carti au fost stocate in capul meu ala mare si incapator. Urmatoarele carti pe lista? "Bloody Valentine", "The Sorceress", "Vampire Diares vol.4", "Divergent", "Lorelei", "Elevul Dima dintr-a saptea" si cam tot ce o sa-si cumpere draguta de Malina. :))
Oare sa imi postez aici fan-ficu'? :>

DAAA!

Sunt fericit. De ce sunt fericit? Sunt fericit pentru ca... Ăh... De ce eram fericit? :-?
Ah,da. MERG PE JUDET! Ooh, yeah!
Cum adica la ce? La olimpiada la engleza. O sa-i fac praf pe unguri. Adica, pff. Câtă enlgeză știu ungurii, să fim serioși! Abia vorbesc romana. :))
Ah,da. FERICIT!

Can't hug every cat

Love.

Jeg

Da, postez asta de la minunatul Brasov pentru ca... Ei bine, nu prea conteaza motivul, dar cert este ca ma nemultumeste un singur lucru. De fapt, mai multe lucruri la un singur lucru. Trenul. Am parcurs vreo 40-50 de kilometri cu trenul intr-o mizerie , fum de tigara si curent infernale. Ce sa va zic? Mi-am luat un bilet si am urcat intr-un cos de gunoi pe sine care mergea spre Brasov. Cu un mers talanganat, trenul era  sa ma faca sa lesin acolo. Probabil de la fumul de tigara si curent. Dar sa o iau de la inceput. Cu o intarziere de 10-15 minute, trenul sosise in gara. Am urcat in el si m-am pus pe prima bancheta pe care am vazut-o. Fara sa vreau, am observat ca  sub bancheta din fata mea e plin de coji de seminte. "Oookay", mi-am spus, "calmeaza-te". "Vei ajunge in cateva minute." Da, de unde. Am ajuns cu intarziere. Nevermind. La o statie din... Teliu, cred, au urcat tigani si unguri. La inceput n-am avut nimic cu ei, dar apoi au inceput sa vorbeasca. Da, stiti cand un ungur incearca sa vorbeasca in romana,dar nu-i iese deloc. Si unul din ei zisese la un moment dat ceva de genul: " Daca copil meu nu invatat maghiara la scoala, cine trebuie invatat la el. Eu?". Ceea ce m-a enervat la culme a fost tupeul lui. Avea un aer revoltat. In acel moment imi venea sa ii impusc pe amandoi in cap, ochi, picioare, maini, piept. ETC! Dar , cu acest gand sadic in minte, am reusit sa ma controlez. Nu i-am injurat, nui-am batut si nici nu le-am aruncat priviri de "Hai sictir, du-te dracu'!". Nu. Am reusit performanta de a ma controla. Ceea ce m-a mirat putin, dar... Am reusit sa o fac si pe asta. La sfarsit era sa mi se fure ghiozdanul. Dar l-am recuperat. Oricum, de furat nu aveau ce sa fure. Pijamalele si caietele de geometrie si algebra. Uuuu. Foarte valoroase, probabil costau 15 lei toate. A,da. Era sa uit. Aveam si un pix inauntru. 16 lei. Mare valuta. Eu va las ca e 00:00 si nu vreau ca vrajitoriile lu' Marean Vanghelie sa puna mana pe mine.
                                                                      Robb'

Si-a fracturat.

- 35 grade Celsius = No more school

Da, ati citit bine titlul, si nici nu am scris eu gresit. Orasul De La Polul Frigului a inregistrat minus 35 de grade celsius. Ceea ce a rezultat la anularea scolii Joi si Vineri. Ce pot sa zic eu? YEEEEEEEEEEEEEE...EEEES! Cat am asteptat eu sa nu mai fac geometrie. Avem un weekend prelungit. Hell Yeaaah!

My day.

Chiar stateam si ma gandeam ce sa mai pun pe blog si mi-a venit inspiratia. O sa va spun ce am facut eu azi!

Ora 6:55:
~Taaaaaar.
-Bine,bine, m-am trezit!
Lenes,intind mana catre telefon si il opresc. Inchizand ochii iar,se aude iar ~Summer after highschool when we first met, we make out in your...
-Okay,I'm up!
Ma ridic din pat si ma plimb pana la baie,un mers leganat ce-i drept. La baie imi iau peria si periuta de dinti si termin treaba rapid. Hainele. Ma duc la dulap si deschizandu-l, iau un tricou neimportant, o bluza de trening si pantaloni de acelasi fel.
-Azi sport. Fucking daaamn.
Iau ghiozdanul si il trantesc in salon. Castile erau acum pe urechile mele cu muzica rock urlând strident. Iau geaca, o închei și aruncandu-mi ghiozdanul pe umeri, iau papucii și ii pun în picioare. Apoi plec ân universul alb-negru numit școală.
Da. Asta fost ziua mea. Atât că am mai și citit "Alchimistul". Great book,indeed.
Ăsta-s eu. Acum, plec să fac tema la geometrie. That awkard moment when you hate Geometry.

Sorry.

Da, imi cer scuze ca nu am mai postat de mult,dar am fost ocupat cu scoala si alte chestii. Ce s-a mai intamplat cu mine, nu ca mule persoane sunt interesate , ei, bine... Vreau sa fac blogul asta sa fie urmarit de cat mai multe persoane. Deci cele doua persoane care se mai holbeaza pe aici, un share va rog.

Nevermind. Sambata am avut "olimpiada" la engleza care nu s-a mai tinut... Da,da,da. Am facut pregatire si cand faceam pregatire, mi-am aruncat privirea la persoanele care erau selectate si am vazut-o pe http://madii-blog.blogspot.com/ -EA . Am realizat ca ii urmaresc postarile de ceva vreme si are destula minte-n cap fata. Mai multa decat multi alti idioti. Daca vede aceasta postare as vrea sa ii amintesc drumul de la Navodari incoace. Cand nu mai rezistai. Si cand si-a lipit aia fundul de geam. Muream de ras. "Crocodilul" lui Raul. Ah, amintiri.
                                                                Sa ma urmariti si nu uitati sa dati share,
                                                                                                            Mr. Robb'.