O Viata Normala. Partea 2.

Scoala se terminase in urma cu o ora si eu ratasem autobuzul. Asa ca mi-a luat o ora sa ajung acasa,mergand pe jos. Uram Romania din tot sufletul. Permisul meu de conducere din America nu mai avea valabilitate aici, asa ca micutul meu volkswagen broscuta statea inchis in garaj cu praful de-un deget pe el si eu n-aveam ce face. 17:30. Oh, shit! Trebuia sa ajung la librarie, ca altlef o sa mi se scada din salariu. Vai, nu, nu,nu! Incepusem sa alerg de pe Aleea Lalelelor, cea care ducea spre casa, spre Strada Ghimpilor, unde era situata libraria unde lucram. O masina trecu dardaind pe langa mine si, abia cand mi-am dat seama ce era, am inceput sa fug dupa ea strigand:
-Taxii, TAXIII!!!
Stopurile masinii se oprira si eu, ca bolovanul, m-am izbit in ea. "Prost, prost, prost!"
-Pe strada Ghimpilor, va rog.
Taxiul demara in forta...

Am ajuns cu cinci minute mai tarziu.
-Domnuleee Azuraaa!!
-Da,da. Vin acum.
Seful meu, Steve Azura, urca scarile care duceau spre subsol, dand ca intotdeauna cu capul de partea de sus.
-Domnule, imi pare rau ca...
-Inteleg. Azi a fost o zi oribila pentru amandoi, nu-i asa? imi zambi cald.
-Sam unde s-a dus?
-Cred ca s-a dus la pizzerie.
Am zambit. La pizzeria de alaturi lucrau Amery si Alice ca ospatarite.
-Dornic de aventura ca intotdeauna?
-Aventura lecturilor? Da. Stati doar sa imi iau...
Am realizat ca imi uitasem laptopul acasa. Niciodata nu mi se mai intamplase vreodata, dar acum... Acum avusesem o zi grea.
-Pot sa ma duc peste drum? Vreau sa imprumut netbook-ul surorii mele, Amery. Am intrebat gandindu-ma ca Amery nu avea nevoie de el. Speram.
-Nu este nevoie. Batranul isi aseza ochelarii pe nas. De fapt, nu arata batran, arata de 35-40 de ani.
-Poti cobori la subsol. Am un laptop mai vechi, de acum vreo 2 ani. Steve zambi.
-Multumesc mult!
Am fugit si din doua salturi ajunsesem la trapa subsolului. O deschisesem si am coborat rapid scarile. Am gasit laptopul intr-un colt al subsolului cu o melodie trista rasunand din el.
Cand am urcat scarile subsolului, un barbat mic, indesat si cu trasaturile fetei alungite statea in fata tejghelei la care servea Steve. Acest om era incadrat de doua siluete inelte, bine-facute. Toti trei purtau pelerine si costume negre, garnisite cu palarii de aceaasi culoare. Mi-am scos ochelarii de hipster (Ochelari wayfarer) si i-am bagat in buzunar. Am prins un fragment din discutia lor:
-...sa-i poti ascunde la nesfarsit. Ii voi gasi!
-Nu, Agustinus. Dar ii voi putea ascunde pana se vor apara...
Brusc, conversatia lor se intrerupse. Cu ochelarii wayfarer pe nas ma uitam la piticul care imi ajungea pana la piept.
In ochii lui vazusem o sclipire, apoi in aer se impregna un miros de plastic ars. Apoi, o miasma de carti noi se strecura in atmosfera. Apoi,vazusem cum pelerinele zboara luate de vant.
Doi gargui uriasi stateau langa Agustinus, din cate am inteles. Am facut ochii mari, ochelarii wayfarer negru cu alb erau sa cada. Apoi, vazusem cum semnul cool de pe podea stralucea, apoi garguii din piatra se transformara in nisip, cazand in doua gramezi pe podea.
-Nenoro-
-Ryan, rapid in subsol.
-Dar, eu...
-ACUM! tuna Steve.
Ma intorsesem pe calcaie spre subsol, si am coborat rapid.
Apoi, din cat am mai vazut, gramezile se asamblara singure in doi golemi, la fel de mari ca si graguii.
-Interesant. spuse Agustinus
Apoi garguii il asaltara pe Steve.
Ma gandeam ce s-ar intampla daca matura l-ar lovi pe Agustinus in cap. Apoi, am inlemnit. Piticul cazuse pe jos, lovit in ceafa de... matura. Golemii s-au transformat iar in gramezile de praf ce erau in orginial.
Steve se grabi spre trapa subsolului.
-Iesi prin spate. tipa el
Ma supusem mecanic iesind prin usa de rezerva.Steve era in urma mea.
-Mergi. ma indemna el
Apoi, langa containerul de gunoi era o oglinda uriasa.
-Intra.
-Dar e o oglinda!
Steve ma impinse si eu trecusem prin ea ajungand...